Isabela Stanciu

Testimoniale

"Salutare,

Am ajuns la centrul On Institute prin recomandarea prietenei mele. Căutam o persoană cu care să pot relaționa în mod natural. Voiam să pot pune în practică prin orice mijloc ceea ce apucasem să citesc pe ici, pe colo. Eram debusolată, speriată, incertă, pur si simplu simțeam că arăt pe exterior a ceva ce nu mai recunosc. 

 Am întâlnit-o pe Isabela. Auzisem că este necesară o anumită conexiune între terapeut și pacient. Nu știam ce presupune asta. Înainte fusesem câteva luni la un psiholog. A fost ok dar voiam ceva mai mult. Teme pentru acasă, le-am spus eu. Exerciții suplimentare. După prima ședință cu ea, am simțit în propriul corp ce reprezintă acea conexiune. Nu există o definiție sau o exprimare în cuvinte. Doar se simte. Se simte _a încredere_,_ a speranță_; se simte _a contezi_ si _a exiști_. Prima ședință a fost una de relaxare, mă așteptam să plec franjuri de acolo, răvășită, dar, de fapt am plecat cu un puternic sentiment de speranță. 

   O să dau din casă și voi spune că pentru multe luni am crezut că Isa este un înger, am crezut că eu respir pentru că mă ajută ea. Iar ea, îmi repeta că toată munca și tot efortul îmi aparțin. Am ajuns să îi dau dreptate și după un an de terapie pot spune că este: un om. Om cu O mare, din perspectiva mea. Este acel om care pur și simplu respiră alături de mine, care îmi pune întrebări incomode la care nu am răspuns aproape niciodată, imediat. Acestea vin la câteva zile, saptămâni sau luni mai târziu. Este cea mai pură gură de aer. Pentru mine, această terapie este investiție în propria-mi persoană.

     În interiorul centrului dăinuie... o liniște naturală, sănătoasă și armonioasă. Vin copii, vin părinții sau bunicii acestora, vin alți oameni pentru terapie. Când ne salutăm există acel “bună ziua, te înțeleg perfect!". Toată casa inspiră siguranță si prietenie. Găsești un colțișor cu ceaiuri, apă caldă, există alt colț cu cărți pe care le poți citi în voie, un panou cu diferite recomandări de cărți sau fraze pe care le poți introduce în vocabularul propriu.

    Până și drumul de la metrou până la centru are mult frumos în el. Sunt copaci pe străzi, curți pline cu flori, păsări, iar toate astea culminează în curtea institutului. Îmi place până și ușa de la intrare care scârțâie. Este sunetul care îmi declanșează: “bine ai venit, hai să vedem ce mai descoperim și astăzi!”.

    Aș putea vorbi la nesfârșit despre experiența mea cu Isa sau despre saluturile cu colegele ei care au mereu un zâmbet normal și iubitor dar mai bine las pe fiecare să le caute.

     Așadar, lansez invitația de a simți mirosul de lemn vechi, parfum de lumânări terapeutice (așa le numesc eu, probabil sunt doar lumânări parfumate :p), iz de natură creatoare atât în interior cât și în exterior. 

   Pentru că totuși îmi plac definițiile, las una aici pe care am descoperit-o de curând și mi-a plăcut: “sunt acei oameni care caută să se înțeleagă și să se analizeze astfel încât să-și găsească echilibrul și să evolueze matur, prin dezvoltarea propriului eu, reglându-și emoțiile, modul de gândire și comportamentul prin procesul psihoterapeutic în care se angajează.” 

Sursă: Dilema Veche, Când mergem la psihiatru și când mergem la psihoterapeut?"

M, 32 ani

"Isabela m-a ajutat să fac ceva lumină în nebuloasa anxietate, de când fac terapie mă observ mult mai mult, am învățat să nu mă mai biciuesc pentru orice așa-zis eșec, să am răbdare cu mine, ceea ce m-a ajutat, surprinzător, să fiu mai consecventă în special în a-mi asculta și îngriji corpul, lucru la care eram tare nepricepută. Îmi înțeleg mai bine emoțiile, gândurile și nevoile și mi se pare că problemele pe care le aveam și pentru care am apelat la terapie se pot rezolva. Îmi place și spațiul unde au loc întâlnirile și oamenii de acolo îmi dau un sentiment de siguranță și încredere."

A, 37 ani